Deficienţa mintală

Deficienţa mintală (DM) ce afectează 2-3% din populaţie este o problemă foarte importantă atât din punct de vedere medical, psihologic cât şi al individului şi al societăţii în general.DM se defineşte ca stare funcţională specială care apare în copilărie şi care se caracterizează prin valoarea scăzută a coeficientului de inteligenţă (IQ) şi limitarea funcţiilor adaptative. Reflectă relaţia între aşteptările mediului în care trăieşte şi posibilităţile individului. Stabilirea diagnosticului se face ţinînd cont de următoarle aspecte:

 

  • Nivelul intelectual rămâne cu mult sub valoarea medie (IQ egal sau sub 70-75).
  • Retard semnificativ în cel puţin două dintre capacităţile adaptative.
  • Se manifestă înainte de vîrsta de 18 ani.

 Capacitatea de adaptare a individului se stabileşte pe baza următoarelor componente comportamentale:

  • Comunicare
  • Autoservire
  • Viaţă familială
  • Capacităţi sociale/de relaţionare
  • Utilizarea resurselor oferite de societate
  • Conducerea propriei persoane
  • Abilităţi şcolare
  • Muncă
  • Petrecerea timpului liber
  • Sănătate şi securitate, siguranţă.

Clasificarea tipului, gradului de deficienţă mintală se face ţinăndu-se cont de nivelul intelectual, respectiv de capacitatea de adaptare a individului. Numai cunoscând aceste aspecte putem aprecia problemele pe care le ridică copilul şi putem planifica formele de intervenţie.Deficienţa mintală poate îmbrăca mai multe forme în funcţie de nivelul intelectual stabilit cu ajutorul testelor de inteligenţă precum şi de alte probleme, deficienţe cu care se poate asocia.

Pseudodeficienţa mintală este o formă specifică de deficienţă generată de lipsa stimulării din partea mediului şi care se manifestă printr-o falsă deficienţă mintală. Aceşti copii în cazul în care ajung într-un mediu stimulativ pentru dezvoltarea lor recuperează rapid retardul pe care  l-au dobândit.

Deficienţa mintală uşoară se caracterizează printr-o valoare a IQ situată între 50 şi 70/75. Întreaga lor dezvoltare prezintă un decalaj faţă de cea a celorlalţi copii de vârsta lor, manifestată în domeniul

  • limbajului - printr-o uşoară întârziere în achiziţia lui, vocabular sărac, utilizarea de propoziţii simple;
  • gândirii  - prin predominarea gândirii concrete;
  • motricităţii – întârziere în apariţia mersului, lipsa unor etape anterioare mersului; coordonare deficitară;
  • jocului – nivelul de dezvoltare al jocului este corespunzător unui stadiu inferior, sărăcie în ceea ce priveşte imaginaţia şi formele de joc practicate;
  • autonomie,socializare – controlul sfincterian se formează mai tîrziu, pot apărea unele dificultăţi privind îmbrăcatul – dezbrăcatul datorită şi problemelor de coordonare, iar din punctul de vedere al socializării pot fi foarte sociabili sau dimpotrivă retraşi, închişi ori pot prezenta tulburări comportamentale.

 Deficienţa mintală medie, din punct de vedere al valorii IQ, se situează între 20 şi 50 cu următoarele caracteristici privind dezvoltarea în ansamblu:

  • limbajul, comunicarea – poate prezenta forme diferite de la nedezvoltarea limbajului activ până la vorbirea în propoziţii simple de 2-3 cuvinte; în toate cazurile limbajul apare mult mai târziu decât perioada considerată a fi corespunzătoare – 18 luni – 2 ani; vocabularul şi comunicarea verbală se reduce la subiecte familiare;
  • gândirea – se apreciază că nu depăşeşte nivelul unui copil de 7 ani;
  • motricitatea – deficitară atât sub aspectul nivelului de dezvoltare atins care uneori se limitează la mers cu ajutor, cât şi al coordonării mişcărilor;
  • jocul – este frecvent stereotip, limitat la unul sau două obiecte, jucării; înţelege mai greu regulile unui joc fie el cât de simplu;
  • autonomia, socializarea – unii dintre ei nu îşi formează controlul sfincterian nici la vârste mai mari, sunt dependenţi într-o măsură destul de mare de familie.

 Deficienţa mintală gravă este acea formă de deficienţă mintală care se caracterizează   printr-un IQ situat între 0 şi 20. Reprezintă categoria care ridică cele mai multe şi mai grave probleme atât pentru familie cât şi din punctul de vedere al recuperării. Sunt aproape în totalitate dependenţi de familie, comunicarea lor se limitează frecvent la exprimarea unor nevoi biologice, jocul este stereotip şi de multe ori îşi folosesc propriul corp drept obiect de joacă, de producere a plăcerii. Mulţi dintre ei nu dobândesc mersul autonom.O categorie aparte în cadrul deficienţelor mintale o reprezintă intelectul liminar al cărui IQ se situează la limita dintre normal şi deficienţă mintală. Această valoare poate varia de la 70 la 80/85. Aceşti copii întâmpină dificultăţi în timpul şcolarizării, capacitatea lor de învăţare fiind mai lentă decât a celorlalţi copii de vârsta lor.